Loading...

marți, 17 noiembrie 2009

A murit Pablo Amaringo...




Ieri dimineaţă omul, pictorul şi învăţătorul Pablo Amaringo a pornit pe Marele Drum. Aş vrea să scriu mai multe, dar simt că orice aş scrie acum ar fi prea puţin.
De mult nu am mai simţit o tristeţe atât de mare.
Noi, oamenii, am pierdut un mare om.

După cum a scris şi Howard pe blogul lui, "Pablo, îţi mulţumim pentru toată înţelepciunea şi frumuseţea pe care le-ai adus în lume!"

miercuri, 14 octombrie 2009

POVESTEA ELIBERĂRII MELE PERSONALE de LIHI LAPID, jurnalistă

Mai devreme am intrat şi eu, ca tot omul cibernetic, să îmi verific contul de facebook...iar între poze, prostioare şi cunoştinţe aproximative am găsi următorul text postat de o femeie faina, ziua om de afaceri iar seara profesoară de...salsa.
M-a uimit, m-a bucurat, mi-a aşezat un imens zambet pe buze.
Aşadar, savuraţi:

Eu renunţ la munca de Sisif, lipsită de sens şi plină de nervi, de a menţine o casă mereu sclipitoare si curată, în orice moment, pentru a fi pregătită de musafiri. Caci tot nu reuşesc.
De acum voi aranja casa doar cu puţin timp înainte de a sosi musafirii. Niciun moment înainte. Şi asta, pentru ca preţul acestei munci îmi este prea mare şi greu..
Nu veniţi fără să telefonaţi înainte, căci nu voi deschide.
Am hotărât că nu voi mai continua goana de a fi mereu aranjată după ultimul strigăt al modei.
Strâmt, larg, înalt, jos, până la genunchi, sau până la glezne. M-am săturat! În special după ce m-am străduit de câteva ori, şi până la urma tot am arătat ca o paparudă.
Gata. Eu ma eliberez..
Îmbrac de acum doar ceea ce vreau eu. După mine, creatorii de moda să faca ce-or vrea.
Renunţ la toţi pantofii care nu sunt comozi.
Ma reîntorc la înalţimea normală a tocurilor, la posibilitatea de a alerga atunci cand întârzii, să dansez când sunt fericită şi să mă mişc în voie, când ies cu treburi în oras, fără să visez la întoarcerea mea acasă, când îi pot scoate din picioare.
Renunţ la visul burţii lipite, ca o scândură şi la coapse slabe ca nişte cârje.
Aşa ceva nu se va mai întâmpla. Voi devia spre a mânca mai mult dulce din când în când, voi mânca hamburgher la ore târzii şi, din când în când, mă voi răsfăţa cu cartofi prăjiti. Apoi, voi merge la sala de sport, este pedeapsa pe care sunt pregătită să mi-o ofer, dar nu voi mai renunţa la mine, până în străfundul sufletului. Căci nicio campanie nu mă aşteaptă, şi niciun ROBERTO nu-mi va face curte, decât pentru că mi se cuvine. Am crescut. M-am maturizat.
Renunţ să le mai fac pe plac tuturor, pentru ca să gândească că sunt perfectă.
Căci eu nu sunt. Sunt normală, simpatică şi mereu pregătită să ajut, dar până la un anumit punct. Atunci când depăşesc acest nivel, mă străduiesc prea mult şi dau prea mult, la sfârşit mă enervez.
Ma enervez pentru că constat că totul este primit ca pe ceva de la sine înţeles. Şi atunci devin de-a dreptul insuportabila. Păcat.
De acum, eu dau doar atât cât vreau să dau.
Renunţ la faptul de a fi mereu prezentă la nevoile oricui şi la poveştile sufleteşti ale oricui. Mai ales pentru că voi niciodata nu mă întrebaţi dacă pot.
De acum, eu cern cui răspund şi cui nu. Lăsaţi mesaj. Vă promit să revin. Nu o luaţi ca pe ceva personal, căci, simplu, nu pot vorbi acum. Şi sunt de acord cu acest lucru, atunci când şi voi veţi proceda la fel.
Renunţ să mai fiu geloasă.
Nici asta nu reuşesc să o fac. Mereu vor fi altele mai aventuroase, mai răbdătoare, mai băgăcioase, mai înţelegătoare, care ştiu să pună graniţe, care ştiu să fie mai mămoase şi care să obţina mai multe succese. Însă, niciuna, copiii mei dragi, nu vă va iubi mai mult precum o fac eu. Şi, atunci când trebuie, eu pot să vă aduc luna de pe cer, în plină zi, pentru voi. Însa nu pot face acest lucru în fiecare minut sau secundă. Scuze.
Renunţ la obligaţii. Căci obligaţiile mă determină să vreau să fiu mereu plină de success, să fiu mereu perfectă, gospodină desăvârşită şi mereu aranjată, exactă şi zâmbitoare tot timpul.
Până acum nu am reuşit să fiu aşa.
De fapt, degeaba mă străduiesc şi până la urmă sunt mereu nervoasă şi ranchiunoasă, în special pe mine însămi.
Am convingerea că dacă voi face mai puţine eforturi, voi reuşi să fac mai mult şi cu toţii vor avea de câştigat. Şi, în special, EU.

Rezultatele eliberarii mele:
DEJA MĂ SIMT MAI BINE…
Iată câteva lucruri pe care avem dreptul sa le spunem:
1. Nu sunt disponibilă
2. Nu pot face
3. Nu am dispoziţie
4. Nu-mi vine să fac asta
5. Nu

marți, 13 octombrie 2009

Reînvăţând să visez

Ieri seara m-am întors de la Bucureşti de la un seminar absolut extraordinar cu Robert Moss. Le mulţumesc Cristinei şi lui Aurel că au făcut ceea ce englezul numeşte "forcing someone into his/her luck", adică m-au forţat la propriul meu noroc...
Au fost trei zile care mi-au readus plăcerea visului şi a visării în general, dar şi încrederea că nimic din jurul nostru nu se întâmplă din...întâmplare :)
Am învăţat să reintrăm în propriile noastre vise, să intrăm în visele altora pentru a le oferi susţinerea de a-şi găsi singuri forţa pentru a merge mai departe, am învăţat puterea infailibilă şi simţul umorului atât de special al "oracolului", am văzut în ce măsură un vis poate da puterea necesară pentru învingerea unei boli şi nu în ultimul rând am primit minunate mesaje din locul unde există adevăr, frumuseţe, iubire, dar şi determinarea de a ne găsi curajul şi mai ales încrederea, indiferent de lucrurile care se întâmplă în jurul nostru.
În tot acest timp ne-am minunat cu toţii de forţa lui Robert, de viaţa care îi curge prin vene cu o viteză ameţitoare, de voinţa şi "jucăuşenia" cu care nu numai că a învăţat multe cuvinte româneşti, dar a şi pătruns în spaţiul viselor, limbii, culturii şi mitologiei noastre. Martorii tuturor acestor lucruri stau postările de pe blogul lui (http://www.mossdreams.blogspot.com/), postări scrise noaptea, după zile pline şi seri cu tulburel, mici şi cântec.
Mulţumesc, Robert, pentru readucerea visului în viaţa mea!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Evenimentele Asociaţiei Vivens pentru luna octombrie

Dragii mei prieteni şi colaboratori de la Asociatia Vivens organizează în luna octombrie următoarele evenimente:

10 octombrie ora 15:30 – 19:30: Atelierul “Sexualitatea – izvor al vietii.Vindecarea, integrarea si transmutarea sexualitatii” sustinut de Ovidiu Jumanca. Pentru mai multe detalii despre acest atelier: http://www.vivens.ro/sexualitatea_izvor_al_vietii.html

Cursuri de Yoga sustinute de profesori certificati international in centre acreditate din India: Ovidiu Jumanca, profesor yoga Sivananda Yoga Vedanta Center, India (aceeasi scoală pe care au urmat-o si Mircea Eliade, N.C. Tufoi si Vasile Andru) si Avisek Majumdar, profesor yoga Sivananda Yoga Vedanta Center si Bihar Yoga Bharati, Ganga Darshan, India. Pentru detalii accesati http://www.vivens.ro/cursuri_de_yoga.html

Grupul de autocunoastere si dezvoltare personala „Daca barbatii ar vorbi” sustinut de Mihai Albu, psiholog, sociolog, MA si de Ovidiu Jumanca, psiholog si profesor yoga. Pentru mai multe detalii despre acest grup: http://www.vivens.ro/daca_barbatii_ar_vorbi.html

Terapie samanica: O tehnică inedită - dar în total acord cu viziunea ştiinţei moderne – de acces, decodare şi integrare a universului nostru interior şi nu numai. Detalii la http://www.vivens.ro/terapie_shamanica.html

joi, 1 octombrie 2009

Seminarii si workshopuri Nierika in luna octombrie

Nierika - Poarta dintre lumi pregateşte pentru luna octombrie următoarele workshopuri si seminarii:
9 - 11 octombrie 2009: ”Intrand in lumea visarii shamanice” cu Robert Moss
Detaliile acestui seminar le puteţi găsi la
http://seminariideshamanism.blogspot.com/2009/07/intrand-in-lumea-visarii-shamanice-cu.html
Programul seminarului este următorul:
Vineri 9 octombrie: 18:00-22:00 – seara introductiva
Sambata 10 octombrie: 10:00-18:00 cu pauza de pranz si pauze de confort
Duminica 11 octombrie: 10:00-18:00 cu pauza de pranz si pauze de confort
Locatie: Centrul de dezvoltare personala “Casa Sufletului “, aflat pe strada Prevederii , nr14-18, la vila nr.17 ,Statia Metrou 1 decembrie 1918 ,linga Piata Trapezului . Relatii suplimentare despre cum puteti ajunge la aceasta locatie puteti obtine de la dna Cristina Stanescu (tel 0741 21 61 41).
Costul participarii: 175 euro per persoana . Seara de vineri 9 octombrie este deschisa publicului general. Taxa de participate la seara introductive este de 50 lei care sunt inclusi in costul weekend-ului daca persoana participa la tot cursul .
Relatii si inscrieri: aurelmocanu@yahoo.com , 0722 539 123 , 0747 062 981 .

Introducere in shamanism, 16-18 octombrie 2009, Bucuresti
Workshop experiential de introducere in samanism cu Aurel Mocanu
In acest workshop vom incepe explorarea personala a universului
samanului, invatind sa practicam calatoria samanica si implicindu-ne
activ in largirea granitelor perceptiei noastre de sine. Lumea
spiritului se afla la o bataie de toba, la o bataie de inima
departare/apropiere , in noi insine.
Vindecarea samanica este un corp de practici care de mii de ani isi
dovedeste profunzimea si eficienta in a aduce alinare si sfat
intelept. In acest weekend vom explora practici de divinatie samanica
atit de inceput cit si avansate, practici de diagnosticare a starii
de sanatate si “citire” a cimpurilor emotionale, precum si
practici de inceput in vindecare si recuperarea sufletului.
Vom explora legaturile noastre cu ghizii nostri spirituali si cu animalele
noastre de putere si ceea ce au ei/ele sa ne spuna.
“Universul e un sentiment”, spunea Don Juan al lui Carlos Castaneda.
Aceasta nu este o metafora.
In a treia zi de workshop ( duminica ) ne vom implica in explorarea luminii
interioare si in practicile alchimice de transmutare in lumina si
iubire a toxinelor noastre spirituale. Vom explora ranile noastre
sufletesti si modul in care ele sunt cu adevarat porti catre puterea
noastra si catre darurile noastre. Constientizarea si asumarea
responsabilitatii merg mina in mina cu pasirea in propria noastra
putere, cu stralucirea Luminii Divine interioare.
Participarea la acest seminar va califica pentru a participa la
seminariile post-introductive, mai avansate, pe care le organizam.
Detalii despre programele imediat urmatoare ( Vision Quest , Plant Spirit Medicine , Soul Retrieval , Practitioner Programme , Extraction Medicine etc ) puteti accesa la adresa http://seminariideshamanism.blogspot.com/
Marturii si experiente ale participantilor la seminariile introductive
organizate de noi puteti citi la adresa de web urmatoare :
http://www.nierika.ro/blog/?p=60 .
Locatie: Centrul de dezvoltare personala “Casa Sufletului “, aflat pe strada Prevederii , nr14-18, la vila nr.17 ,Statia Metrou 1 decembrie 1918 ,linga Piata Trapezului . Relatii suplimentare despre cum puteti ajunge la aceasta locatie puteti obtine de la dna Cristina Stanescu (tel 0741 21 61 41).

Programul pentru Practicanti al Eagle’s Wing, partea a doua - 23-28 Octombrie - 5 zile rezidential intensiv cu Howard G. Charing
Descrierea o puteti citi la
http://www.nierika.ro/forum/viewtopic.php?t=84 . Pentru a participa , e necesara participarea prealabila la un seminar introductiv.

miercuri, 29 iulie 2009

Tabăra Vivens “Reîntoarcerea la Natură” - un fel de feedback

De câteva zile (mai bine zis cam de o săptămână) m-am întors din tabăra Vivens "Întoarcerea la Natură".
Mi-a luat ceva timp să îmi revin la simţiri normale de fiinţă plătitoare de taxe, dar până la urmă, ascultând minunata voce a lui Michael Buble, am găsit avântul să scriu despre lucrurile minunate care s-au întâmplat acolo, în Pioana Godea, şi despre oamenii tare, tare frumoşi pe care i-am cunoscut.
Am plecat înspre cabana la care s-a ţinut tabăra cu sentimente amestecate ca o pungă de mix chinezesc...dulce-acrişoro-amărui şi cu nişte fluturaşi timizi în stomac. Nu ştiam ce fel de oameni o să întâlnesc, nu ştiam cum o să reacţioneze la workshopul de şamanism pe care urma şă îl susţin şi nu ştiam în ce măsură yoga şi şamanismul pot coexista, fie şi într-un loc minunat cum este Poiana Godea.
După un urcuş cu ceva peripeţii şi un îneput solid de febră musculară, odată ajunşi la cabană, toate temerile s-au împrăştiat când am fost întâmpinată de o mână de oameni calzi, primitori, dar mai ales curioşi. Foamea ne-a adus la socialzare rapidă, iar până la ora de începere a workshopului simţeam că eram în locul potrivit la momentul potrivit...
Şi aşa a îneput o serie de patru seri (şi nopţi) de bătut toba în jurul focului, de împărtăşit experienţe frumoase, mai puţin frumoase şi deloc frumoase, seri în care nu am putut să nu admir forţa cu care toţi cei prezenţi acolo se aruncau cu toată dăruirea în puternice experienţe de autocunoaştere şi recunoaştere...
Şi apoi veneau dimineţile cu yoga; dimineţi frumoase, cu soare, ce păreau să aşeze exact la locul potrivit tot ceea ce se întâmplase de cu seară. Sinceră să fiu am fost foarte plăcut surprinsă de uşurinţa şi aerul firesc cu care curgeau exerciţiile, de vocea blândă dar fermă a lui Ovidiu, care părea să conducă exact acolo unde era nevoie. Am fost şi încă mai sunt uimită de felul în care practicile de yoga se leagă perfect cu cele din şamanism (sau poate că practicile şamanice se leagă cu cele de yoga? - ce mai conează ordinea...).
Şi aşa au trecut zile şi frumoase şi grele, cu suişuri şi coborâşuri, cu făcut mâncare la ceaun şi spălat la râu - mereu cu ochii în patru să nu tragă cu ochiul şi nea' Pipernea - şi cu ore frumoase în care fiecare îşi aştepta cuminte rândul la hamacul sacru...
Deci da, se poate (un fel de "Yes, we can!" mioritic)! Da, yoga şi şamanismul sunt două practici foarte compatibile şi a căror legătură aştept cu nerăbdare să o explorez. Şi da, se urzesc nişte planuri frumoase în acest sens!
Le mulţumesc Ilincăi (care a făcut ca totul să meargă strună) şi lui Ovidiu (care mi-a dat multă şi frumoasă inspiraţie) pentru că m-au invitat să mă (re)întorc împreună cu ei la Natură şi pentru încrederea pe care au avut-o în mine şi sper ca, pe lângă începutul unei frumoase colaborări, această tabără să însemne mai ales începutul unei prietenii deosebite.

Şi din nou zâmbesc şi îmi dau seama cât de norocoasă sunt. Iubesc munca asta aşa cum este ea - şi frumoasă şi grea - dar cel puţin la fel de mult iubesc oamenii pe care am privilegiul să îi cunosc prin intermediul ei...oameni frumoşi şi calzi, puternici şi curajoşi, oameni de la care de fiecare dată am atât de mult de învăţat...

marți, 28 iulie 2009

Introducere in shamanism, 7-8-9 august, Bucuresti, Casa Satya

Nierika- Poarta dintre Lumi
(www.nierika.ro) va invita la un

Workshop experiential de introducere in samanism

in zilele de 7, 8 si 9 august 2009, in Bucuresti , la Casa Satya, str Banu Manta nr. 25 , langa primaria sectorului 1(vezi www.satya.ro pentru harta ) .

In acest workshop vom incepe explorarea personala a universului
samanului, invatind sa practicam calatoria samanica si implicindu-ne
activ in largirea granitelor perceptiei noastre de sine. Lumea
spiritului se afla la o bataie de toba, la o bataie de inima
departare/apropiere , in noi insine.
Vindecarea samanica este un corp de practici care de mii de ani isi
dovedeste profunzimea si eficienta in a aduce alinare si sfat
intelept. In acest weekend vom explora practici de divinatie samanica
atit de inceput cit si avansate, practici de diagnosticare a starii
de sanatate a cimpurilor emotionale, precum si
practici de inceput in vindecare si recuperarea sufletului.

Vom explora legaturile noastre cu ghizii nostri spirituali si cu animalele
noastre de putere si ceea ce au ei/ele sa ne spuna.
“Universul e un sentiment†, spunea Don Juan al lui Carlos Castaneda.
Aceasta nu este o metafora.
In a treia zi de workshop ( duminica ) ne vom implica in explorarea luminii
interioare si in practicile alchimice de transmutare in lumina si
iubire a toxinelor noastre spirituale. Vom explora ranile noastre
sufletesti si modul in care ele sunt cu adevarat porti catre puterea
noastra si catre darurile noastre. Constientizarea si asumarea
responsabilitatii merg mina in mina cu pasirea in propria noastra
putere, cu stralucirea Luminii Divine interioare.
Participarea la acest seminar va califica pentru a participa la
seminariile post-introductive, mai avansate, pe care le organizam.

Detalii despre programele imediat urmatoare ( Vision Quest , Plant Spirit Medicine , Soul Retrieval , Practitioner Programme , Extraction Medicine etc ) puteti accesa la adresa http://seminariideshamanism.blogspot.com/

Marturii si experiente ale participantilor la seminariile introductive
organizate de noi puteti citi la adresa de web urmatoare : http://www.nierika.ro/blog/?p=60 .

Cursul va incepe vineri 7 august la ora 18:00 . Va rugam sa ajungeti la Casa Satya la ora 17:30 . Programul zilelor de sambata si duminica este 10 a.m-6 p.m. , cu pauza de pranz si pauze de confort .

Pentru inscriere si informatii suplimentare , scrieti e-mail la aurelmocanu@yahoo.com sau sunati la 0722 539 123 , 0747 062 981 .

luni, 20 iulie 2009

Lucruri care ne dau aripi

Întotdeauna am spus că pot fi fericită cu foarte puţin...iar dacă ar fi să dau câteva exemple din acel "puţin" care îmi face sufletul să cânte, aş spune aşa: O rază de soare pe înserate printre copacii pădurii, zăpada sclipind într-o dimineaţă geroasă, o farfurie de brânză de burduf cu roşii într-o zi călduroasă de vară, muzică bună în loc de cină, o noapte de dans după o săptămână în care m-am ocupat de lucruri foarte importante, dar pe care până luni o să le uit, bucuria câinelui meu când mă întorc acasă, o mângâiere, o îmbrăţişere în tăcere, sunetul frunzelor când bate vântul toamna...acestea sunt o parte din acele mici momente când mintea îmi tace şi sufletul se bucură...

Şi totuşi, într-un mod ce îmi pare nefiresc, aceste momente sunt mai degrabă excepţia şi nu regula.
Ne-am creat o lume în care aceste sclipiri sporadice de fericire şi speranţă sunt mici evadări dintr-o multitudine de probleme. Trăim într-un ritm care ne arată planuri glorioase cu bugete fantastice care în mod sigur vor duce la nimicirea oricărei nefericiri.
Şi totuşi această stare e o fata morgana care ne scapă printre degete cu foarte mare încăpățânare, iar nimicirea nefericirilor nu se întâmplă niciodată...
Ne concentrăm la planuri mari, răspundem silitori la întrebarea "Unde te vezi peste cinci ani?", ne verificăm situaţia contului de cel puţin o dată pe zi, nu uităm niciodată să terminăm rapoartele la timp sau să ne planificăm concediul cu cel puţin şase luni în avans. Cu alte cuvinte, ne ţinem ocupaţi cu ţeluri mari şi nobile care o să ne asigure bunăstarea, bunăstarea noastră, pe cea a copiilor noştri şi pe cea a copiilor copiilor noştri.
Şi cu toate aceste planuri măreţe şi ţeluri nobile ajungem seara acasă, ne aşezăm în pat, închidem ochii şi simţim că nu ar fi nicio diferenţă dacă ne-am trezi mâine sau peste doi ani.
Iar a doua zi ne trezim, ne facem curaj şi reintrăm în joc.

Poate că unii dintre noi se revoltă citind aceste rânduri, iar micul nostru prieten al cărui nume începe cu "e" şi se termină cu "go" spune: "Dar nu, aşa era şi viaţa mea, dar acum s-a schimbat!"
Cădem zi de zi în această mică şi isteaţă capcană care mereu găseşte alte forme şi feţe.
Înlocuim planul financiar pentru următorii cinci ani cu practici laborioase care au scopul măreţ de a ne aduce iluminarea. Citim zi şi noapte cărţi scrise de oameni mult mai evoluaţi. Participăm la toate cursurile (din fericire putem găsi pentru fiecare gust cel puţin un curs pe lună) care apar, renunţănd la concediul de peste şase luni...Facem tot ce ne stă în putinţă să găsim el dorado-ul numit fericire, iar atunci când nu reuşim să ajungem la ea suntem convinşi că greşim undeva şi încercăm să căutăm alte şi alte metode, alte tehnici, alte iniţieri...

Şi nimic.

Ceea ce obţinem păleşte după o zi sau două, ne reîntoarcem în vria traiului nostru şi sperăm ca data viitoare să fim împliniţi pentru trei zile în loc de două, pentru două ore în loc de una...
Şi aici mă întreb...Oare nu ar fi viaţa noastră mult mai simplă şi frumoasă dacă pentru cel puţin cinci minute pe zi ne-am permite să nu mai privim imaginea de ansamblu, ci să ne oferim o clipită alături de lucrurile care ne dau aripi? Oare practicile noastre cotidiene (de orice natură ar fi ele) nu ar fi mult mai simple dacă în fiecare zi ne-am acorda cinci minute ca să zâmbim? Şi oare nu lucrurile simple sunt cele mai frumoase şi fireşti?

Cum ar fi viaţa dacă cel puţin o dată pe zi am zâmbi din tot sufletul, cu toată fiinţa şi ne-am permite să ne îndreptăm privirea către acele lucruri mărunte care fac imaginea de ansamblu să pară o joacă de copii?
Voi de câte ori aţi zâmbit astăzi?

Eu am avut noroc.

Azi am zâmbit o dată.

vineri, 17 iulie 2009

În loc de bun venit

În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru feedbackul pozitiv pe care l-am primit din partea voastră. Simt multă susţinere şi asta mă face să sper că împreună vom reuşi să aducem la îndeplinire acest vis frumos pe care acum îndrăznesc nu numai să îl visez, ci şi să îi dau un pic de avânt...

Ceea ce îmi doreşte sufleţelul, şi ideea de la care de fapt a pornit acest blog, este dorinţa de a crea un loc, un cotlon, în care oameni diferiţi, cu practici diferite, să împărtăşească experienţele lor, lucrurile care le dau aripi. Şi când spun "experienţe", nu mă refer doar la experienţele "spirituale" (încă nu m-am împăcat pe deplin cu acest termen, întrucât îmi inspiră o anumită idee de separare...ca şi când nu tot ceea ce facem este spiritual...).
Mi-aş dori să împărtășim pasiunile noastre, lucrurile şi/sau practicile care ne fac să ne simțim împliniţi, compleţi, vii, iubiţi şi iubitori în acelaşi timp; nu contează că vorbim aici de călătorii şamanice, yoga, meditaţii, dans, pictură, teatru, muzică, etc.

Ceea ce aş dori din tot sufletul să evităm, sunt polemicile de genul "Ba calea mea e mai bună!" Haideţi să simţim "miezul" care ne face pe toţi să găsim punctele comune, locul din care înţelegem tot, locul din care sufletele noastre vorbesc aceeași limbă.

Acestea fiind spuse, propun să îi dăm drumul!
M-aş bucura tare mult dacă aţi posta la comentarii sau mi-aţi trimite pe email (ioanamaria.iliut@gmail.com), pentru a le posta eu, articole, linkuri, ganduri, propuneri de proiecte, şi/sau orice vă inspiră pe voi (în spiritul celor scrise mai sus).

Vă îmbrăţişez cu drag şi abia aştept să ne vedem/ auzim/ scriem.

Cu drag,
Ioana

joi, 16 iulie 2009

Câte ceva despre mine

Mă numesc Ioana-Maria şi de curând m-am întors în frumosul meu oraş natal, Sibiu, direct din jungla Amazoniană. Şocul a fost foarte mare şi am simţit nevoia să facilitez pentru zona Ardealului, dar nu numai, existenţa unui “colţişor spiritual”, la care să participe oameni de diferite religii, orientări spirituale şi de ce nu, politice, oameni pe care să îi unească glasul sufletului şi nimic mai mult (ca şi când ar exista mai mult de atât…).

De profesie sunt traducător şi interpret, dar până nu demult am pendulat prin învăţământ, prin lumea modei, dar şi prin ingrata lume a industriei alimentare (ciudată combinaţie, ştiu…) şi toate aceste pendulări s-au datorat marii mele pasiuni – limba germană.

De mică am fost însă vădit atrasă de natură ca de o mamă blândă şi iubitoare, dar şi de metodele tradiţionale de vindecare; totuşi simţeam că ceva încă îmi lipseşte…

Dintr-o zi însorită de octombrie însă, viaţa mea a luat o turnură minunată atunci când l-am cunoscut pe cel care acum este dragul meu prieten, Aurel Mocanu. Cu vocea lui blândă, cu accentul lui “Aurelian” (o autentică şi minunată combinaţie între dulşili grai moldovinesc şi ardeleneasca mea iubită), dar mai ales cu glasul adânc al tobei lui, mi-a făcut cunoştinţă nu doar cu şamanismul, ci mi-a deschis ochii spre o cale de care mă minunez şi acum la fel ca şi atunci.

Din acea zi de octombrie 2007, totul s-a schimbat, paşii mei s-au îndreptat spre drumuri nebănuite (atât la propriu cât şi la figurat), iar sufletul meu a avut onoarea să cunoască oameni şi dascăli minunaţi. Dintre aceştia aş dori să îi amintesc (în afară de minunatul Aurel Mocanu) pe Howard G. Charing, Doris Rivera – Lenz, Barbara Gramlich, Cornelia Nicola Sindhu Niza, dar în primul rând pe marele maestru, pictorul vizionar, şamanul şi marele om care este Pablo Amaringo.

De asemenea vreau sa îi menţionez pe toţi oamenii pe care i-am cunoscut în timpul cursurilor de şamanism, de la care am avut de fiecare dată de învăţat lecţii mai blânde, sau…mai puţin blânde…

În aceşti ani am călătorit mult şi departe, şi asta nu numai cu ajutorul tobei sau a “calului şamanului” cum mai este ea numită, dar şi cu avionul, trenul, maşina, peki-peki (barca cu motor tradiţională din jungla amazoniană) şi probabil altele, de care nu îmi amintesc acum…

Am participat la cursuri de Recuperare a Sufletului, Muncă Psihopompă şi Medicină prin Extracţie, Vindecare cu Spiritele Plantelor, Puterea Străbunilor şi multe altele şi am parcurs Programul de Practicanţi Şamanici susţinut de Howard G. Charing, cofondator al Centrului pentru Şamanism Contemporan “Eagle’s Wing”. De asemenea am avut ocazia să particip la ceremonii San Pedro şi Ayahuasca în Peru, ceremonii care mi-au permis să petrec o clipită în cele mai adânci abisuri ale propriei mele fiinţe, dar şi în frumuseţea marelui mister numit viaţă.

De ce iubesc şamanismul şi aceste metode minunate de vindecare? Pentru că nu încetez să fiu uimită de miracolul, de frumuseţea şi simplitatea lor. Pentru că de fiecare dată când lucrez cu oamenii, văd în ochii lor cât de adânc ajunge. Pentru că mă simt mică în comparaţie cu ceva foarte mare. Pentru că încep să învăţ ce înseamnă să fii smerit. Pentru că am înţeles că nu suntem separaţi, nici unii de alţii nici noi de noi înşine.

Pentru că iubesc să fiu om!

Tabăra Vivens “Reîntoarcerea la Natură” 19-26 iulie 2009

Tabara se va organiza la o cabana izolata, la munte, langa satul Sibiel, la 15 km de Sibiu , intr-un spatiu deosebit. Se poate locui atat in cabana, cat si la cort. Programul este realizat de Ovidiu Jumanca, psiholog si profesor yoga Sivananda Ashram si de Ilinca Petrescu, psiholog si terapeut sub supervizare.


Programul include:


- meditaţie şi şedinte de yoga

- ateliere interactive ce folosesc tehnici din psihodramă, metode din psihologia şi dinamica grupurilor, tehnici de yoga şi meditaţie în plan subtil, meditaţii dinamice.

- explorări şamanice şi modalităţi de reconectare cu Natura

Iar seara, foc de tabără şi voie bună!

Este o ocazie de a experimenta şi de a ne apropia de energia muntelui şi a naturii şi de a intra în contact cu noi înşine.

Pentru mai multe detalii click aici

Informatii si inscrieri:

Ilinca Petrescu

Tel: 0741 164 254

Web: www.vivens.ro

E-mail: contact@vivens.ro