Programul de seminarii pentru anul 2010 al prietenilor noştri de la Oradea

SHAMANIC SEMINARS
Reiner Trenner

30.04- 02.05 2010- DRUM BUILDING. CONFECTIONARE DE TOBE (Luna plina)
18-20.06.2010- NATURAL SPIRIT. SPIRITUL NATURII (Solstitiul de vara)
29.07- 03.08.2010- VISION QUEST. CAUTAREA VIZIUNII (Luna plina)
17- 20.09.2010- SOUL RETRIEVAL. RECUPERARE DE SUFLET (Echinoctiul de toamna)
22-24.10.2010- DEATH AND DYING. MOARTE SI A MURI (Luna plina)
28-30.12.2010- SHAMANISM AND CREATIVITY. MASKS AND COSTUMES SAMANISMUL SI CREATIVITATEA. MASTI SI COSTUME (Solstitiul de iarna)

Pentru fiecare dintre aceste workshopuri, mai putin cel din decembrie, este necesar ca partipantii sa fi parcurs cel putin un modul de Introducere in shamanism.

Mai multe detalii gasiti la adresa
http://spiritulshamanic.blogspot.com/2010/04/program-seminarii-2010.html

Ce este şamanismul?

(extras dintr-un articol scris de Nicholas Wood, editorul revistei Sacred Hoop)


Dacă ai trăi o viaţă în care ar trebui să te bazezi pe pământ pentru ca acesta să te susţină mai degrabă decât pe magazinul local; dacă te-ai baza pe discernământul tău mai degrabă decât pe tehnologie, atunci ai vedea lumea dintr-o perspectivă mult diferită faţă de aceea din care o priveşti acum.
Probabil că ai fi crescut învăţând despre faptul că Pământul este viu şi are un spirit, nu este o „chestie moartă” care trebuie exploatată pentru câştigul oamenilor. Probabil că ţi s-ar fi spus că vremea are un spirit, copacii au spirite, uliul, piatra, muntele şi întreg Pământul şi fiinţele de pe Pământ au spirite.
Şi probabil că ţi s-ar fi spus că, pentru a trăi ca şi fiinţă umană în mijlocul acestor lucruri vii, ar trebui să acţionezi având respect şi consideraţie în toate acţiunile pe care le întreprinzi. Ţi s-ar fi spus că viaţa unui animal ucis la vânătoare este sacră şi ţi-a fost dată ca şi dar preţios, nu ca un bun care este luat pur şi simplu fără pic de consideraţie faţă de el.
Pentru a te ajuta să prevezi lucrurile neaşteptate şi pentru a te ajuta să menţii o „relaţie corectă” cu acest sistem viu, complex în care trăieşti, i-ai căuta pe acei oameni care au o cunoaştere deosebită. I-ai căuta pe aceia care urmează vechile căi care le-au fost transmise, căile pe care poporul tău le foloseşte pentru a comunica cu spiritele tuturor acelor lucruri cu care îţi împarţi această viaţă. Ai căuta Şamanul.
Cuvântul şaman este de origine siberiană şi provine de la tribul Tungus, unde el înseamnă „o persoană entuziasmată sau agitată”. Această persoană entuziasmată este un vindecător sau un magician, iar cuvântul a devenit, în aceste vremuri ale conceptelor globale, un cuvânt care descrie o persoană din aproape orice cultură ce deţine o cunoaştere specială pentru vindecare şi o vastă înţelegere în ceea ce priveşte modul în care funcţionează lumea spiritelor.
Un şaman este, dacă vreţi, un „tehnician al sacrului”. O persoană care înţelege că totul este viu şi care este instruită pentru a lucra cu această cunoaştere pentru a-i ajuta pe oameni.

ANIMISM ŞI ŞAMANISM
Şamanismul este un sistem spiritual în care practicanţii experimentaţi (şamanii) călătoresc cu spiritul în timpul transei în afara trupurilor lor, în alte lumi (lumi spirituale din realitatea non-ordinară) pentru a câştiga cunoaştere şi pentru a realiza vindecarea în numele semenilor lor.
Această formă de călătorie a spiritului este efectuată în diferite moduri de către numeroase culturi din întreaga lume, cel mai notabil fiind acela al nativilor din Siberia, de unde îşi are originea cuvântul. Un şaman este o persoană instruită anume pentru a-i ajuta pe semenii săi cu munca de vindecare, divinaţie şi în general în lucrul cu spiritele.
În mişcarea New Age, unii oameni se autodenumesc „şamani”. Majoritatea celor care practică în acest mod nu sunt şamani în adevăratul sens al cuvântului, astfel cuvântul devenind oarecum diluat în semnificaţia sa.
Oricum ar fi – despre aceia care acţionează sau efectuează ceremonii în timpul unor stări de transă se poate spune că „şamanizează”. A învăţa „şamanizatul” este posibil pentru majoritatea oamenilor – însă învăţarea acestor abilităţi nu vă vor face şamani. A fi şaman este o chemare specială care cere o dedicare extremă şi presupune adeseori mari încercări.
Spiritualitatea de tip animist înseamnă înţelegerea faptului că totul este viu şi are spirit. Aceasta este baza şamanismului. Animiştii vor aduce ofrande spiritelor şi vor lucra cu acestea, ei îşi vor crea altare şi obiecte magice, putând avea o cosmologie foarte elaborată – însă în afara cazului în care ei întreprind adevărate călătorii ale spiritului în stări de transă, folosind o metodă sau alta, ei nu sunt într-adevăr practicanţi şamanici.
În lumea New Age a seminarilor şi cursurilor, multe dintre lucrurile care se predau cu titlul de „şamanism” fac de fapt parte din animism. Aceasta înseamnă că definiţia uzuală a cuvântului şamanism se preschimbă încetul cu încetul într-una cu un sens mai lărgit. Această definiţie new age ar putea fi, urmând acest raţionament, „spiritualitatea animistă bazată pe practicile pământului”. De exemplu multe dintre acele lucruri care sunt predate ca fiind tradiţii nativ americane, ca de exemplu învăţăturile „Roţii Medicinii”, nu sunt şamanice în adevăratul sens al cuvântului.
Animismul este o practică spirituală foarte relevantă epocii în care trăim, deoarece ne învaţă respectul faţă de lume, căci toate părţile ei sunt vii în profunzime şi sunt înrudite cu noi. Este de asemenea esenţial să dezvoltăm o simţire animistă faţă de lume înainte să obţinem orice experienţă cu adevărat şamanică, căci animismul este baza şamanismului.

DE CE SĂ DEVENIM PRACTICANŢI ANIMIŞTI SAU ŞAMANICI.
Prin dezvoltarea unei „imagini asupra lumii” de tip animist sau şamanic, putem obţine o legătură mult mai adâncă cu lumea şi putem să recunoaştem minunea numită viaţă. Este primul pas pentru a păşi pe calea şamanică, deoarece fără a dezvolta propriul nostru eu animist, nu ne vom putea confrunta cu realitatea şamanului.
Aceste vechi căi, care nu s-au pierdut şi care au făcut odată parte din ceea ce a devenit cultura vestică, ne pot învăţa multe despre lumea în care trăim şi ne pot ajuta să înnodăm o legătură mai bogată cu toate părţile ei văzute şi nevăzute.

Nicholas Wood 2000
traducere Ioana-Maria Iliuţ

A murit Pablo Amaringo...

Ieri dimineaţă omul, pictorul şi învăţătorul Pablo Amaringo a pornit pe Marele Drum. Aş vrea să scriu mai multe, dar simt că orice aş scrie acum ar fi prea puţin.
De mult nu am mai simţit o tristeţe atât de mare.
Noi, oamenii, am pierdut un mare om.

După cum a scris şi Howard pe blogul lui, "Pablo, îţi mulţumim pentru toată înţelepciunea şi frumuseţea pe care le-ai adus în lume!"

POVESTEA ELIBERĂRII MELE PERSONALE de LIHI LAPID, jurnalistă

Mai devreme am intrat şi eu, ca tot omul cibernetic, să îmi verific contul de facebook...iar între poze, prostioare şi cunoştinţe aproximative am găsi următorul text postat de o femeie faina, ziua om de afaceri iar seara profesoară de...salsa.
M-a uimit, m-a bucurat, mi-a aşezat un imens zambet pe buze.
Aşadar, savuraţi:

Eu renunţ la munca de Sisif, lipsită de sens şi plină de nervi, de a menţine o casă mereu sclipitoare si curată, în orice moment, pentru a fi pregătită de musafiri. Caci tot nu reuşesc.
De acum voi aranja casa doar cu puţin timp înainte de a sosi musafirii. Niciun moment înainte. Şi asta, pentru ca preţul acestei munci îmi este prea mare şi greu..
Nu veniţi fără să telefonaţi înainte, căci nu voi deschide.
Am hotărât că nu voi mai continua goana de a fi mereu aranjată după ultimul strigăt al modei.
Strâmt, larg, înalt, jos, până la genunchi, sau până la glezne. M-am săturat! În special după ce m-am străduit de câteva ori, şi până la urma tot am arătat ca o paparudă.
Gata. Eu ma eliberez..
Îmbrac de acum doar ceea ce vreau eu. După mine, creatorii de moda să faca ce-or vrea.
Renunţ la toţi pantofii care nu sunt comozi.
Ma reîntorc la înalţimea normală a tocurilor, la posibilitatea de a alerga atunci cand întârzii, să dansez când sunt fericită şi să mă mişc în voie, când ies cu treburi în oras, fără să visez la întoarcerea mea acasă, când îi pot scoate din picioare.
Renunţ la visul burţii lipite, ca o scândură şi la coapse slabe ca nişte cârje.
Aşa ceva nu se va mai întâmpla. Voi devia spre a mânca mai mult dulce din când în când, voi mânca hamburgher la ore târzii şi, din când în când, mă voi răsfăţa cu cartofi prăjiti. Apoi, voi merge la sala de sport, este pedeapsa pe care sunt pregătită să mi-o ofer, dar nu voi mai renunţa la mine, până în străfundul sufletului. Căci nicio campanie nu mă aşteaptă, şi niciun ROBERTO nu-mi va face curte, decât pentru că mi se cuvine. Am crescut. M-am maturizat.
Renunţ să le mai fac pe plac tuturor, pentru ca să gândească că sunt perfectă.
Căci eu nu sunt. Sunt normală, simpatică şi mereu pregătită să ajut, dar până la un anumit punct. Atunci când depăşesc acest nivel, mă străduiesc prea mult şi dau prea mult, la sfârşit mă enervez.
Ma enervez pentru că constat că totul este primit ca pe ceva de la sine înţeles. Şi atunci devin de-a dreptul insuportabila. Păcat.
De acum, eu dau doar atât cât vreau să dau.
Renunţ la faptul de a fi mereu prezentă la nevoile oricui şi la poveştile sufleteşti ale oricui. Mai ales pentru că voi niciodata nu mă întrebaţi dacă pot.
De acum, eu cern cui răspund şi cui nu. Lăsaţi mesaj. Vă promit să revin. Nu o luaţi ca pe ceva personal, căci, simplu, nu pot vorbi acum. Şi sunt de acord cu acest lucru, atunci când şi voi veţi proceda la fel.
Renunţ să mai fiu geloasă.
Nici asta nu reuşesc să o fac. Mereu vor fi altele mai aventuroase, mai răbdătoare, mai băgăcioase, mai înţelegătoare, care ştiu să pună graniţe, care ştiu să fie mai mămoase şi care să obţina mai multe succese. Însă, niciuna, copiii mei dragi, nu vă va iubi mai mult precum o fac eu. Şi, atunci când trebuie, eu pot să vă aduc luna de pe cer, în plină zi, pentru voi. Însa nu pot face acest lucru în fiecare minut sau secundă. Scuze.
Renunţ la obligaţii. Căci obligaţiile mă determină să vreau să fiu mereu plină de success, să fiu mereu perfectă, gospodină desăvârşită şi mereu aranjată, exactă şi zâmbitoare tot timpul.
Până acum nu am reuşit să fiu aşa.
De fapt, degeaba mă străduiesc şi până la urmă sunt mereu nervoasă şi ranchiunoasă, în special pe mine însămi.
Am convingerea că dacă voi face mai puţine eforturi, voi reuşi să fac mai mult şi cu toţii vor avea de câştigat. Şi, în special, EU.

Rezultatele eliberarii mele:
DEJA MĂ SIMT MAI BINE…
Iată câteva lucruri pe care avem dreptul sa le spunem:
1. Nu sunt disponibilă
2. Nu pot face
3. Nu am dispoziţie
4. Nu-mi vine să fac asta
5. Nu

Reînvăţând să visez

Ieri seara m-am întors de la Bucureşti de la un seminar absolut extraordinar cu Robert Moss. Le mulţumesc Cristinei şi lui Aurel că au făcut ceea ce englezul numeşte "forcing someone into his/her luck", adică m-au forţat la propriul meu noroc...
Au fost trei zile care mi-au readus plăcerea visului şi a visării în general, dar şi încrederea că nimic din jurul nostru nu se întâmplă din...întâmplare :)
Am învăţat să reintrăm în propriile noastre vise, să intrăm în visele altora pentru a le oferi susţinerea de a-şi găsi singuri forţa pentru a merge mai departe, am învăţat puterea infailibilă şi simţul umorului atât de special al "oracolului", am văzut în ce măsură un vis poate da puterea necesară pentru învingerea unei boli şi nu în ultimul rând am primit minunate mesaje din locul unde există adevăr, frumuseţe, iubire, dar şi determinarea de a ne găsi curajul şi mai ales încrederea, indiferent de lucrurile care se întâmplă în jurul nostru.
În tot acest timp ne-am minunat cu toţii de forţa lui Robert, de viaţa care îi curge prin vene cu o viteză ameţitoare, de voinţa şi "jucăuşenia" cu care nu numai că a învăţat multe cuvinte româneşti, dar a şi pătruns în spaţiul viselor, limbii, culturii şi mitologiei noastre. Martorii tuturor acestor lucruri stau postările de pe blogul lui (http://www.mossdreams.blogspot.com/), postări scrise noaptea, după zile pline şi seri cu tulburel, mici şi cântec.
Mulţumesc, Robert, pentru readucerea visului în viaţa mea!