Câte ceva despre mine

Mă numesc Ioana-Maria şi de curând m-am întors în frumosul meu oraş natal, Sibiu, direct din jungla Amazoniană. Şocul a fost foarte mare şi am simţit nevoia să facilitez pentru zona Ardealului, dar nu numai, existenţa unui “colţişor spiritual”, la care să participe oameni de diferite religii, orientări spirituale şi de ce nu, politice, oameni pe care să îi unească glasul sufletului şi nimic mai mult (ca şi când ar exista mai mult de atât…).

De profesie sunt traducător şi interpret, dar până nu demult am pendulat prin învăţământ, prin lumea modei, dar şi prin ingrata lume a industriei alimentare (ciudată combinaţie, ştiu…) şi toate aceste pendulări s-au datorat marii mele pasiuni – limba germană.

De mică am fost însă vădit atrasă de natură ca de o mamă blândă şi iubitoare, dar şi de metodele tradiţionale de vindecare; totuşi simţeam că ceva încă îmi lipseşte…

Dintr-o zi însorită de octombrie însă, viaţa mea a luat o turnură minunată atunci când l-am cunoscut pe cel care acum este dragul meu prieten, Aurel Mocanu. Cu vocea lui blândă, cu accentul lui “Aurelian” (o autentică şi minunată combinaţie între dulşili grai moldovinesc şi ardeleneasca mea iubită), dar mai ales cu glasul adânc al tobei lui, mi-a făcut cunoştinţă nu doar cu şamanismul, ci mi-a deschis ochii spre o cale de care mă minunez şi acum la fel ca şi atunci.

Din acea zi de octombrie 2007, totul s-a schimbat, paşii mei s-au îndreptat spre drumuri nebănuite (atât la propriu cât şi la figurat), iar sufletul meu a avut onoarea să cunoască oameni şi dascăli minunaţi. Dintre aceştia aş dori să îi amintesc (în afară de minunatul Aurel Mocanu) pe Howard G. Charing, Doris Rivera – Lenz, Barbara Gramlich, Cornelia Nicola Sindhu Niza, dar în primul rând pe marele maestru, pictorul vizionar, şamanul şi marele om care este Pablo Amaringo.

De asemenea vreau sa îi menţionez pe toţi oamenii pe care i-am cunoscut în timpul cursurilor de şamanism, de la care am avut de fiecare dată de învăţat lecţii mai blânde, sau…mai puţin blânde…

În aceşti ani am călătorit mult şi departe, şi asta nu numai cu ajutorul tobei sau a “calului şamanului” cum mai este ea numită, dar şi cu avionul, trenul, maşina, peki-peki (barca cu motor tradiţională din jungla amazoniană) şi probabil altele, de care nu îmi amintesc acum…

Am participat la cursuri de Recuperare a Sufletului, Muncă Psihopompă şi Medicină prin Extracţie, Vindecare cu Spiritele Plantelor, Puterea Străbunilor şi multe altele şi am parcurs Programul de Practicanţi Şamanici susţinut de Howard G. Charing, cofondator al Centrului pentru Şamanism Contemporan “Eagle’s Wing”. De asemenea am avut ocazia să particip la ceremonii San Pedro şi Ayahuasca în Peru, ceremonii care mi-au permis să petrec o clipită în cele mai adânci abisuri ale propriei mele fiinţe, dar şi în frumuseţea marelui mister numit viaţă.

De ce iubesc şamanismul şi aceste metode minunate de vindecare? Pentru că nu încetez să fiu uimită de miracolul, de frumuseţea şi simplitatea lor. Pentru că de fiecare dată când lucrez cu oamenii, văd în ochii lor cât de adânc ajunge. Pentru că mă simt mică în comparaţie cu ceva foarte mare. Pentru că încep să învăţ ce înseamnă să fii smerit. Pentru că am înţeles că nu suntem separaţi, nici unii de alţii nici noi de noi înşine.

Pentru că iubesc să fiu om!