Tabăra Vivens “Reîntoarcerea la Natură” - un fel de feedback

De câteva zile (mai bine zis cam de o săptămână) m-am întors din tabăra Vivens "Întoarcerea la Natură".
Mi-a luat ceva timp să îmi revin la simţiri normale de fiinţă plătitoare de taxe, dar până la urmă, ascultând minunata voce a lui Michael Buble, am găsit avântul să scriu despre lucrurile minunate care s-au întâmplat acolo, în Pioana Godea, şi despre oamenii tare, tare frumoşi pe care i-am cunoscut.
Am plecat înspre cabana la care s-a ţinut tabăra cu sentimente amestecate ca o pungă de mix chinezesc...dulce-acrişoro-amărui şi cu nişte fluturaşi timizi în stomac. Nu ştiam ce fel de oameni o să întâlnesc, nu ştiam cum o să reacţioneze la workshopul de şamanism pe care urma şă îl susţin şi nu ştiam în ce măsură yoga şi şamanismul pot coexista, fie şi într-un loc minunat cum este Poiana Godea.
După un urcuş cu ceva peripeţii şi un îneput solid de febră musculară, odată ajunşi la cabană, toate temerile s-au împrăştiat când am fost întâmpinată de o mână de oameni calzi, primitori, dar mai ales curioşi. Foamea ne-a adus la socialzare rapidă, iar până la ora de începere a workshopului simţeam că eram în locul potrivit la momentul potrivit...
Şi aşa a îneput o serie de patru seri (şi nopţi) de bătut toba în jurul focului, de împărtăşit experienţe frumoase, mai puţin frumoase şi deloc frumoase, seri în care nu am putut să nu admir forţa cu care toţi cei prezenţi acolo se aruncau cu toată dăruirea în puternice experienţe de autocunoaştere şi recunoaştere...
Şi apoi veneau dimineţile cu yoga; dimineţi frumoase, cu soare, ce păreau să aşeze exact la locul potrivit tot ceea ce se întâmplase de cu seară. Sinceră să fiu am fost foarte plăcut surprinsă de uşurinţa şi aerul firesc cu care curgeau exerciţiile, de vocea blândă dar fermă a lui Ovidiu, care părea să conducă exact acolo unde era nevoie. Am fost şi încă mai sunt uimită de felul în care practicile de yoga se leagă perfect cu cele din şamanism (sau poate că practicile şamanice se leagă cu cele de yoga? - ce mai conează ordinea...).
Şi aşa au trecut zile şi frumoase şi grele, cu suişuri şi coborâşuri, cu făcut mâncare la ceaun şi spălat la râu - mereu cu ochii în patru să nu tragă cu ochiul şi nea' Pipernea - şi cu ore frumoase în care fiecare îşi aştepta cuminte rândul la hamacul sacru...
Deci da, se poate (un fel de "Yes, we can!" mioritic)! Da, yoga şi şamanismul sunt două practici foarte compatibile şi a căror legătură aştept cu nerăbdare să o explorez. Şi da, se urzesc nişte planuri frumoase în acest sens!
Le mulţumesc Ilincăi (care a făcut ca totul să meargă strună) şi lui Ovidiu (care mi-a dat multă şi frumoasă inspiraţie) pentru că m-au invitat să mă (re)întorc împreună cu ei la Natură şi pentru încrederea pe care au avut-o în mine şi sper ca, pe lângă începutul unei frumoase colaborări, această tabără să însemne mai ales începutul unei prietenii deosebite.

Şi din nou zâmbesc şi îmi dau seama cât de norocoasă sunt. Iubesc munca asta aşa cum este ea - şi frumoasă şi grea - dar cel puţin la fel de mult iubesc oamenii pe care am privilegiul să îi cunosc prin intermediul ei...oameni frumoşi şi calzi, puternici şi curajoşi, oameni de la care de fiecare dată am atât de mult de învăţat...